Eu fără tine-Adrian Păunescu

916

Și brusc am înteles că fără tine
Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atat de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.

Nu este primpăvară nicăierea,
Cu muguri morţi paltonul ţi-l închei.
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am ințeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deşi am fost născut, cum ştii prea bine,
Ca să te apăr şi-mpotriva ta!

Adrian Păunescu